11/2026 TRAIAN HORIA

Ei sunt “Sarea pământului”: umili, săraci, uitați, cu frunți de pământ, obraji albaștri și ochi stinși, înfundați în găvane. Nu-s prea arătoși, traiul prost și mâncarea pe sponci i-a obișnuit cu ideea de „lipsuri”, încă de la fiecare apel făcut de Partid și de Țară pentru „strângerea curelei”. Strângi cureaua, fumezi mahorcă, lingi o bere ieftină, împuști un pol săpându-i primarului în grădină, omul ăsta sărac înțelege că așa îl vrea Țara și înțelege că pentru Țară cuvine-se să vorbească el, Partidul. Sunt milioane de „oameni cenușii” în statul european România, într-o bună zi un Guvern îi va pune într-o listă a riscurilor naționale și-i va alinia la un zid: eventual, unul al Fiscului pentru o stoarcere finală. Masa de bani calculată riguros la BNR pe ultimii ani s-a dus pe luxul Parlamentului, al lui Klaus Iohannis sau al lui Bolojan, sau spre averile ilegale neconfiscate, pe datoriile din TVR, pensiile speciale, limuzinele și portăreii mahărilor de partid și de stat. Dacă mai apar în peisaj alte categorii de îmbuibați ai Democrației de apartament, vine BNR și tipărește monedă, iar “sarea pământului”, toți umilii, săracii și uitații, vor munci ca să acopere în transpirație valoarea unor bancnote de hârtie: un munte de sărăcie muncește pentru o grămadă de bani. Vor trece mulți ani și lumea va afla ce vremuri triste au fost anii ’90 și 2000 cu acești oameni bogați și ce vremi vor mai veni cu alții care s-au format și se vor ridica în umbra lor. De umili, de săraci, de cei uitați, de “sarea pământului” nu va afla nimeni, fiindcă orice prost de politician știe că sarea nu-i bună, dă hipertensiune: dacă va mai pleca din când în când vreunul Dincolo, un popă va sluji îngânat în atmosferă de tămâie și babe triste, credinciosului robului lui Dumnezeu care a fost păstrat de Iohannis și Bolojan umil, sărac și uitat: ca într-o etichetă de pâine scorțoasă pe un stoc epuizat. Tătarii să fi sosit, în toată „diversitatea” lor, și nu ar reușit să distrugă atât de temeinic și specializat așa cum au reușit parlamentarii corupți ai României, cu meniul lor scăpat pe cravată, cu manierele lor de Dâmboviță poluată și cu creiere umplute veșnic de mătreața înavuțirii. Vor fi veșnic anii scrâșnetului de dinți, în care poporul român a fost împărțit- prin agresivitatea corupției politice- în cei care sunt exilați în propria țară, cei izgoniți din propria țară pentru a-și căuta un loc de muncă și cei care trăiesc bine, din învârteli și din beneficiile corupției. Sunt vremi când țara a fost și este condusă cu nevolnici și jemanfișiști, la mulți ani după ce pe pământurile acestea au trăit oameni de onoare numiți Decebal, sau Ioan Vodă cel Cumplit, sau Cuza. Sunt țăranii aceștia atât de săraci care duc în spinare istoria, neamul, Credința și iertarea pentru toți condamnații, chemații la DNA și amnistiații penali, pentru toate cohortele de valeți de la Partid, pentru toți primarii care au candidat din arestul poliției, pentru toți aceia care- cu gândul, cu vorba, cu balele și mai ales cu fapta, au muncit pentru transformarea României într-o banală idee de afaceri, invariabil pe trafic de influență și pe fraudă fiscală. Pentru “sarea pământului”, pentru toți cei umili, săraci și uitați, România post-decembristă a fost și este condusă ca din pușcărie, cu un Parlament care își apără corupția și corupții cu aceleași gheruțe cu care scormonește în banii publici. Noroc cu Carpații, acești munți de „sarea pământului”, care nu au lăsat țara să curgă la vale.

