08/2026 – MAGDA MUNTEAN
Dacă luăm în calcul statisticele și dacă vorbim cu prietenii, cunoscuții sau necunoscuții, observăm că neîncrederea în instituțiile statului a ajuns la cote alarmante. Sigur, o cauză principală este corupția care de-a lungul timpului s-a extins ca o caracatiță însă și deciziile guvernelor care s-au perindat la putere de-a lungul timpului, dar mai ales cele din ultima perioadă, au contribuit la această stare. Apoi, campaniile negative, constante aș putea spune, pe rețelele sociale și în mass media la adresa administrativului, a celor care lucrează în educație, sănătate, poliție, avocatură, jandarmerie etc, au condus la acest scepticism generalizat când vine vorba de aparatul de stat. Care este consecința cea mai gravă? Nerespectarea legilor. Faptul că autoritățile publice sunt asociate cu „dușmanii societății” îi determină pe unii să acționeze după cum cred de cuviință și să încalce adesea reglementările și dispozițiile juridice iar asta se reflectă în statisticele negative în care se regăsește adesea țara noastră.
Astfel, datele publicate de Eurostat, poziționează România pe primul loc din UE în statisticele privind mortalitatea rutieră – 78 de persoane la 1 milion de locuitori. Cauzele sunt multiple: infrastructură, controlul și aplicarea ineficientă a regulilor, traficul mixt, (pe același drum circulă și căruța și camionul și bicicleta etc) dar mai ales viteza excesivă și comportamentul în trafic. Eu aș asocia această rată mare de mortalitate și cu numărul tot mai mare de șoferi fără experiență precum și cu nivelul școlilor de șoferi.
Trebuie menționat că în ultimul timp, majoritatea tinerilor care împlinesc 18 ani, sunt nerăbdători să conducă o mașină sau o motocicletă și fac școala de șoferi dar contează mult instructajul pe care-l primesc la orele de condus și nivelul de pregătire în ceea ce privește legislația și bineînțeles cum obțin permisul de conducere. Și când spunem acest „cum” revenim la corupție. Să ne amintim de „fabrica de permise” de la Suceava. O anchetă foarte amplă efectuată în 2022 s-a încheiat cu opt dosare DNA și 25 de inculpați, inclusiv polițiști, instructori și administratori de școli auto. Sumele vehiculate au fost de zeci de mii de euro. Dintr-un alt dosar tot în acest caz a reieșit că nu s-a fraudat doar proba teoretică ci și cea practică. Un alt caz este cel de la Arad în care cinci polițiști examinatori au fost acuzați că, în perioada 2022–2023, primeau între 200 și 400 de euro pentru a favoriza candidații la proba practică. Banii ar fi fost transmiși inclusiv prin instructori auto, iar candidații care plăteau erau favorizați în timpul traseului. Cei care nu plăteau ar fi fost, potrivit DNA, duși pe trasee mai dificile, pentru a li se crea mai multe ocazii de a greși. Cel mai recent dosar de corupție este din iulie 2026, când Parchetul de pe lângă Tribunalul București a anunțat reținerea a șase persoane, într-un dosar în care sunt cercetate în total opt persoane. Printre cei vizați se află și administratorul unei școli auto. Ancheta vizează un grup care, potrivit procurorilor, îi ajuta pe candidați să obțină permisul prin fraudarea probei teoretice.
Dacă luăm în considerare și faptul că unii instructori își rezolvă problemele administrative sau fac cumpărături în timpul orelor, după cum mărturisesc foști elevi, înțelegem ce fel de șoferi întâlnim în trafic. Sigur că nu toți cei care au luat permisul prin corupție de exemplu devin un pericol public – practicând învață – însă există componenta psihologică care determină acest comportament riscant. Acești șoferi pornesc cu ideea că regulile pot să nu fie respectate, că sunt negociabile, că merge și așa. De aici apar încălcări frecvente ale legislației (în special a limitei de viteză), care de multe ori au consecințe nefaste.
Poate că în privința aceasta chiar ar trebui să preluăm sistemele de examinare din alte țări și soluția centrală ar trebui să fie separarea clară dintre pregătirea candidatului și evaluarea lui. În țări precum Suedia, Germania, Anglia, Spania, examinarea nu se face în cadrul aceleiași autorități publice care gestionează și alte etape ale sistemului de permise. Examinatorii aparțin de regulă unui corp profesional distinct și nu reprezintă autoritatea statală. În plus ar fi poate indicat introducerea unui curs de risc, așa cum există în Suedia de exemplu, în care tema centrală să fie viteza excesivă, pentru ca viitorii șoferi să înțeleagă că nu prin aceasta își arată priceperea la volan și că depășirea limitei legale nu înseamnă doar „mai repede” ci și schimbarea radicală a timpul de reacție, a distanței de oprire și a gravității impactului. Și poate că cel mai important ar fi ca la examenul auto să nu se evalueze doar dacă știe să conducă eficient ci și dacă poate conduce în siguranță, inclusiv atunci când apare o situație pe care nu o anticipase?”