OPINIE
09/2026 VASILE POPA
Cred că trăim într-o realitate paralelă: uitându-mă la tot ce mă înconjoară, nu mă regăsesc. Nu mai avem solidaritatea de demult: m-am întrebat întotdeauna de ce părinții noștri au reușit să facă toate casele din zona rurală cu ajutor de la alții, iar astăzi nu mai știm ce înseamnă nenorocitul acela de ajutor necondiționat. Dacă te uiți în jurul tău și vezi atâtea nedreptăți, atâtea ilegalități, îți plângi de milă. Mai știm noi ce înseamnă demnitatea de român? Mai știm noi viața din plin? Observ că în țara noastră se promovează haosul, sunt atâtea lucruri care dor enorm si uitându-mă la tot ce mișcă în jurul meu, de-o bucată de vreme, nu pot să ignor că un om din societate a avut tăria și voința să încerce să ridice țara. Eram sigur la un moment dat că țara noastră, în cel mai scurt timp, va fi prosperă: în ultimul timp mi-am dat seama că nu se poate. Iar la acest punct, mă opresc și întreb: cum ai putea să intri într-o vizuină unde sunt șacali? Cum poți să intri într-un cuib al șacalilor? Aceasta este și cu omul nostru, dragi prieteni: Călin Georgescu nu a putut să urce și nu va putea urca, încercuit de un lanț al trădării de neam. Din timpuri vechi, am fost trădători, ne-am urât, ne-am dușmănit, ne-am trădat destinele. Nu în ultimul rând, am auzit aberații că presa mainstream ar fi „de bine” pentru ceea ce se întâmplă, pentru mușamalizări, pentru tot. Nu! Presa a fost întotdeauna acolo, la locul ei: unii au dezinformat în favoarea puternicilor zilei, alții au prezentat adevărul dar au fost în minoritate: ei nu au bani de la guvern, nu sunt miluiți cu granturi guvernamentale. Iar în ceea ce privește tema despre care scriu aici, am și o întrebare pentru toți: cum se face că mafioților, criminalilor, nu le-au bătut jandarmii cu berbecul în poartă? Avem ca exemplu acel caz celebru de la Caracal, unde inculpat a fost Gheorghe Dincă: acolo, dacă sosea poliția mai devreme cu două ore sau cu cinci minute, poate acele fețițe- Alexandra Măceșanu si Luiza Melencu- trăiau. Deci în cazuri criminale, în cazuri super grele cu mafioți, nu se folosește berbecul. Dar unui om care nu a greșit României cu nimic și căruia i s-au fabricat dosare de toate genurile, i s-a spart poarta și a fost încătușat. Care dintre voi știți sigur, cu mărturie, „momentul” în care a greșit Călin Georgescu? Unii și alții îi pun tot felul de probleme în spate, dar câți anume din țara asta știu adevărul? Adevărul concret, care să ne elibereze, nu cel auzit la colț de stradă sau în mass-media. Se știe că, de obicei, televiziunile și radioul manipulează oamenii prin tot felul de „indicative” și „invective”: sunt instituții conduse de partide, presupus folosite politic. Cum se face că un om luminos, precum Călin Georgescu, nu poate ajunge acolo unde este dorit? Cum se face că este târât prin tribunale, prin aresturi? Și, mai ales, cea mai grea întrebare, ce crimă a făcut Călin Georgescu pentru toate acestea, un om care nu poate să stea liniștit lângă familia lui, cu viața lui? Cu mâna pe inimă o spun că, din perspectiva mea de jurnalist independent, eu Popa Vasile, am credința și tăria, și cred din toată inima, că omul acesta este președintele: pentru mine, el este un președinte. El va răzbi, dar numai atunci când noi ne vom trezi. Cum să-l putem ajuta ca să-l ducem acolo unde îi este locul, dacă noi nu-l ajutăm? Iar ajutorul nostru nu trebuie să fie doar din spatele unui ecran de telefon, ajutorul nostru este acolo, lângă el, este o permanență a solidarității. Cine și cu ce a greșit Călin Georgescu ca sa piardă nopțile prin tribunale? Răspunsul este dorit acum, aici, nu peste generații.