09/2026 – MAGDA MUNTEAN
Festivalul toamnei în Alba Iulia, s-a încheiat duminică, 6 septembrie. Vizita prin șanțurile Cetății Alba Carolina (latura vestică) ne-a dezvăluit o lume pictată în nuanțele pastelate ale toamnei.
Locul în care s-a desfășurat Apulum Agraria era plin de viață și culoare. De o parte și de alta a aleei, erau așezate numeroase standuri și mese încărcate cu roadele toamnei: mere, pere, struguri, legume, borcane cu dulcețuri și zacuscă, dar și brânzeturi, miere și alte produse tradiționale. Aerul era îmbibat de miresme îmbietoare, iar forfota oamenilor dădea târgului o atmosferă caldă și veselă. Decorurile de toamnă, în nuanțe de galben, arămiu și roșcat, se îmbinau armonios cu produsele expuse, transformând locul într-un adevărat colț al satului românesc.
Printre cei care și-au expus produsele am întâlnit oameni de toate vârstele. O doamnă în vârstă ne-a povestit că lucrează grădina de când se știe și că face acest lucru cu mult drag. Chiar dacă acum îi este mai greu, în urma unei intervenții la genunchi și a unei proteze, nu renunță la munca ei și continuă să îngrijească grădina cu aceeași dăruire. Are copii dar vin din când în când. „Uneori mă bucur că se duc, că mai mult mă încurcă, alteori mă bucur că mai stau”, ne-a declarat ea cu un zâmbet larg pe chip. ”Am fost la multe târguri și uneori oamenii s-au minunat de produsele mele”, a continuat. Roșii, ardei capia, gogoșari, toate erau roadele mâinilor ei.
La o altă masă, o doamnă din Mărginimea Sibiului expunea dovlecei de diferite forme, mărimi și culori. ”Am adus semințe din mai multe țări și este nevoie de anumite condiții pentru plantarea lor”, ne-a declarat ea. Prețurile variază de la 5 la 100 de lei.
Bineînțeles că nu au lipsit producătorii de vin care te invitau să guști mustul scurs atunci din teasc.
Apoi am întâlnit un tânăr care ne-a invitat să gustăm mai multe sortimente de brânză și pentru că ne-a încântat gustul și textura, am avut cu el un mic dialog.
„-În general, cașcavalul se face ori din pastă opărită, ăla care se întinde și din care se fac împletituri și tot felul din el, sau prin opărire – se opărește cașul cum s-ar veni.
Dar acesta, procesul lui nu-i prin opărire. E ca un caș pus la maturat un an de zile. Nu-l ceruim, nu-i facem nimic, deci e doar coaja lui naturală. Și vine întors de pe o parte pe alta periodic, mai face mucegai stând acolo în cameră cu umiditate, mai vine curățat.
– E o rețetă a dvs. originală? l-am întrebat.
– Da. Eu în 2015 am început să ies așa la expoziții și pe piață și am început ca să transform laptele pe care părinții îl făceau doar telemea, caș și urdă, doar rețetele clasice. Când ieșeam la piață vedeam că toți au aceleași produse și eram 30-40 de producători cu aceleași produse. Și atunci am spus să fac ceva diferit, să mă diferențiez de ei, să fac altceva. Și am început prin cașcaval simplu, după aceea am început să pun în ăla simplu condimente, am început cu ardei iute, boabe de piper, chimen, busuioc, ierburi aromatice, după aceea negrilică, sau chimenul negru, cum se mai numește.
Și după aceea am început cu ăsta maturat, să-i facem și ceva maturat, cum se face în Italia, Elveția, Franța, ceva care să-l ții 3 luni, 6 luni, un an la maturat și să nu se strice, că brânza se strică.
– Mergeți în toată țara?
– Mă duc la București și la Constanta, mai mult pe direcția asta mă duc așa. Aici, local, în Alba, mai duc și la Profi, că am prins un proiect cu Profi pentru produse tradiționale. Au ei un proiect cu producătorii locali, și au la Sebeș, la Alba, a Aiud și acum mai nou am început și la București cu producătorii. Au ales câteva magazinele bune, unde au ei spațiu și se gândesc ei că acolo ar merge să pună o vitrină pentru produse tradiționale și au început cu producători din țară, nu de pe lângă București. Cu cei din Moldova, Ardeal… Pe noi ne-or ales din Ardeal, facem produse bune, au văzut…
-Rețeta-i omologată?
-Nu-i înregistrată nicăieri. Nu, nu. Am zis că, nu știu, cine ne-ar putea copia pe noi.
-Ați încercat să vindeți în alte țări produsele?
-Am încercat cu magazinele românești din Europa și am avut ștampilă ovală. Am putut să o ținem doar un an pentru că condițiile pentru ștampilă ovală sunt pentru fabricile mari și atunci era foarte greu. Era foarte greu și am renunțat după un an și ceva, da.
– Și cu prețurile de acum, cum vă descurcați? Vă afectează în vreun fel?
-Noi am încercat de-a lungul timpului să menținem prețurile, chiar dacă facem produse naturale 100% și de calitate, doar lapte natural și așa mai departe. Am încercat întotdeauna să ținem prețurile și pentru oamenii. Adică să nu sărim cu prețurile. Că de exemplu, brânza asta care v-am prezentat-o eu, care e maturată un an, se vinde la 100 de lei, 120 de lei kilogram. Dar eu nu vreau ca oamenii să vină, să se uite și să plece mai departe. Eu vreau și să guste și să cumpere.”
Ne-am despărțit de tânărul Nicolae Romosan, cu gândul la munca depusă de el și toți membrii familiei pentru a produce atâtea sortimente de brânză și cu bucuria în suflet că iată, mai există fii care nu doar că duc mai departe meșteșugul părinților dar îl și îmbunătățesc. Mai multe informații puteți afla pe pagina lor: lactate-romosan.ro
Cu toți cei prezenți la acest târg, ne vom întâlni cu siguranță pe 19 și 20 septembrie, la Ighiu.