CÂND POLITICA INTERVINE, RELAȚIILE DINTRE OAMENI SE DETERIOREAZĂ
08/2026 – MAGDA MUNTEAN
În societatea contemporană, politica influențează aproape toate aspectele vieții oamenilor. Uneori, intervenție ei este necesară pentru rezolvarea problemelor sociale și pentru menținerea ordinii. Alteori însă, atunci când interesele politice, securitatea națională și disputele dintre state ajung să domine o situație umanitară, relațiile dintre oameni se pot deteriora. Criza migratorie din Ceuta, din iulie 2026, reprezintă un exemplu relevant în acest sens.
Ceuta este un teritoriu spaniol situat în nordul Africii, la granița cu Marocul. În ultimele zile ale lunii iulie 2026, 45000 de persoane (unii vorbesc de 62.000) au încercat să ajungă în Ceuta, inclusiv înot. Anumite surse susțin că această „invazie” a fost declanșată de o dezinformare cu privire la o lege spaniolă care a fost promulgată pe 8 iulie, ce se referea la faptul că migranții interceptați pe mare nu sunt supuși procedurii de returnare imediată la frontieră, ci procedurii de returnare prevăzute de legislația spaniolă privind imigrația. Mulți au schimbat acești termeni cu a nu putea fi returnat și alții chiar cu „se interzice returnarea imediată”. Informațiile au fost transmise rapid prin intermediul rețelelor sociale generând un val de dezinformare. Mesajul „frontiera este deschisă” a fost transmis prin intermediul a 23 de grupuri de Facebook care sumau 1.086.000. CNDH- Consiliul Național al Drepturilor Omului al Marocului, a afirmat că prin intermediul acestor grupuri s-au transmis informații detaliate referitor la pașii care trebuiau urmați pentru a putea trece frontiera: sfaturi practice, puncte de întâlnire și rute ce trebuiau urmate. Ba mai mult, CNDH afirmă că din aceste grupuri făceau parte persoane de altă naționalitate care transmiteau informații false.
Alte surse, susțin că această criză nu poate fi înțeleasă doar ca un fenomen migrator. Marocul controlează granița africană, iar reducerea supravegherii este interpretată ca un mesaj politic pentru Spania. Situația face parte din rivalitatea regională dintre Spania, Maroc și Algeria, în special în ceea ce privește conflictul din Sahara Occidentală și recenta vizită a lui Pedro Sánchez în Algeria. Experții subliniază că migrația a fost folosită ca instrument de presiune politică și că rețelele sociale și mafia traficului de persoane au amplificat avalanșa.
Criza a declanșat tensiuni diplomatice cu mai multe țări ale UE care au solicitat consolidarea controlului asupra frontierelor externe. Prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez a descris intrarea în masă drept o încălcare a integrității teritoriale, deși a atribuit responsabilitatea mafiei și a subliniat cooperarea cu Marocul.
În fața acestui val migratoriu, președintele orașului autonom Ceuta, Juan Jesús Vivas, a cerut guvernului de la Madrid să declare de urgență starea de criză umanitară și socială motivând că numărul imigranților intrați reprezintă mai bine de jumătate din populația orașului (80.000 de locuitori). Sánchez s-a deplasat personal în zonă fiind întâmpinat cu huiduieli, și a trimis forțele de ordine: armata, garda civilă, poliția, echipe de scafandri, drone etc. În cele din urmă, criza a fost redusă prin intensificarea controalelor la frontieră, intervenția autorităților spaniole și marocane și revenirea voluntară a unui număr foarte mare de migranți în Maroc. Cu toate acestea, soluția a fost mai degrabă una de gestionare a efectelor imediate decât de rezolvare a cauzelor profunde. Supraaglomerarea centrelor de primire, problema minorilor neînsoțiți și tensiunile dintre Spania și Maroc au rămas în continuare surse de presiune politică și socială.
Nu este prima dată când orașul autonom Ceuta se confruntă cu o astfel de situație. În aprilie 2021, Brahim Ghali, liderul Frontului Polisario — organizația care susține independența Saharei Occidentale — a fost primit în Spania pentru tratament medical însă Spania nu a informat Marocul. Rabatul, a considerat această lipsă de comunicare o gravă încălcare a încrederii dintre cele două țări. De menționat că Sahara Occidentală este revendicată de Maroc, în timp ce Frontul Polisario, sprijinit de Algeria, solicită independența teritoriului. Astfel, la scurt timp după disputa diplomatică, controalele marocane la frontiera cu Ceuta au fost mult relaxate și pe 17-18 mai, au intrat pe teritoriul spaniol între 8000 și 10.000 de imigranți, dintre care, aproximativ 2000 de minori neînsoțiți. Spania a considerat situația o criză majoră și a desfășurat armata și forțele de securitate pentru controlul frontierei.
Dar dincolo de cifre, de problema controlului frontierei și de confruntările politice, această criză trebuie privită în primul rând ca o problemă umană pentru că în spatele fiecărui imigrant se află o persoană care își caută un viitor mai bun sau o viață trăită în siguranță. Pe de altă parte, oamenii care și-au riscat viața pentru a intra pe teritoriul UE, au fost folosiți și ca instrumente de presiune politică. Istoria ne demonstrează că atunci când apar interesele geopolitice consecințele nu rămân la nivel diplomatic ci se răsfrâng și la nivelul oamenilor obișnuiți iar în cazuri precum cel din Ceuta, cei care se simt amenințați, reacționează în consecință și încep să aibă sentimente de ură rasială.
De altfel, marocanii nu au fost nici înainte acceptați în totalitate mai ales în urma atentatelor din 11 martie 2004 din Madrid și cele din 2017 din La Rambla, în Barcelona, și la Cambrils. În plus de-a lungul timpului, între Spania și Maroc s-au încheiat acorduri bilaterale care au creat impresia că marocanii se bucură de anumite privilegii. În comparație cu imigranții din alte țări, da putem afirma că ei au niște avantaje mai ales în ceea ce privește sistemul de securitate socială și posibilitatea obținerii unui permis permanent după o anumită perioadă de ședere legală continuă. Din aceste motive, la nivelul societății au apărut adesea prejudecățile, neîncrederea sau chiar stări de tensiune. De altfel, ei se simt marginalizați și percep că uneori sunt priviți cu ostilitate. Tocmai de aceea unii dintre ei, atunci când se întâmplă ceva la nivelul comunității țin să specifice că vina nu le aparține, înainte de a fi acuzați.
Totuși este bine să se înțeleagă că responsabilitatea este de cele mai multe ori individuală și nu colectivă, că nu trebuie să-i judecăm pe toți prin prisma unor evenimente la care au participat două, trei persoane. În fiecare societate există și indivizi care acționează după reguli extreme sau care pur și simplu pierd contactul cu realitate dar asta nu înseamnă că ei sunt reprezentativi pentru întreaga națiune din care fac parte.
Ar fi de dorit ca acțiunile politice să nu contribuie la divizarea societății și la alimentarea tensiunilor dintre oameni.