ANCHETELE „GAZETA DE ALBA”

BISERICA DE CRETĂ, MORMÂNTUL HYPOGEU ȘI TRÂNDĂVIA BUCUREȘTILOR

07/2026 – DAN ALBEGRU (text, foto)

Dobrogea monumentelor istorice şi Dobrogea zilelor noastre reprezintă două lumi paralele. Mai nou, „progresismul” a sosit la malul Marii că să descrie fidel „valorile” îndoielnice ale acestor ani: la Constanța, o pictură grecească a antichității (Mormântul pictat Hypogeu) poate fi salvată, dar la Murfatlar (28 km distanță de Constanța) un simbol al creștinismului, unic în Europa (Bisericuța de cretă), rămâne în continuare în aceeași stare de degradare. Ani de zile, cele două minunății arheologice au fost abandonate, într-o proastă tradiție a trândăviei mioritice de la Ministerul Culturii, care se pricepe la interviuri dar foarte rar sau deloc la recuperarea Istoriei. De curând, cu sprijinul UE, s-au găsit fonduri pentru protejarea Hypogeului, dar Biserica de Cretă rămâne în părăsire. Mai mult, dealul local de cretă de la Murfatlar (fost Basarabi) a fost concesionat unor afaceriști străini. „Biserica de cretă se va prăbuși. A ajuns un strat gros de pământ pe ea și nu lasă construcția să mai „respire”. Umezeală și schimbarea cursului curenților de aer o distruge în fiecare zi”, a   declarat pentru reporterii SJA o sursă locală, sub protecția anonimatului.  „Mormântul Pictat Hypogeu” este un cavou de familie unde, probabil a fost înmormântat un artistocrat răpus de ficat după un banchet cu mult vin: admirativ, Guvernul și autoritățile locale au găsit bani pentru includerea să în circuitul turistic. Pentru Bisericuța Murfatlar, care este o evidență valoroasă a continuității creștine pe teritoriul României, nu s-au găsit bani, dar contextul este, însă, diferit în 2026: creștinismul e plictisitor pentru guvernanți fiindcă îndeamnă la abstinență de alcool și, în plus, unii de la Bruxelles nu iubesc Religia. Redusă prin cvasi-absenţa Ministerului Culturii la o grămadă de pietre, istoria din Dobrogea până în Ardeal, la Albă Iulia, se regăseşte, ȋn schimb, pe la festivităţi cu pişcoturi şi vorbe goale. O uriaşă listă de situri istorice aflate ȋn agonie şi aşteaptă rezolvarea ȋn pustă dobrogeană, locul unde, la fiecare trei paşi, calci pe coifuri de celți.

 Deschis, practic, ȋn 1958, situl arheologic Basarabi-Murfatlar este cu atât mai valoros cu cât a fost considerat că fiind primul lăcăş de cult creştin de pe teritoriul României. Motivele pentru care nu a fost inaugurat şi oferit circuitului turistic au fost aceleași în fiecare epocă: nepăsarea și ignoranța. Cu geamurile sparte, grațiile şi uşile metalice roase de rugină, pereţii de ciment scrijeliţi cu declaraţii de iubire şi zvastici, cu gunoaie şi infiltraţii de apă, monumentul arată jalnic. Intrarea este ferecată, iar cheile se află la un cerber-localnic, care locuieşte ȋn aceeaşi curte. Reporterii „Gazeta de Alba” nu au reușit să pătrundă în interior și au apelat la colegi locali de breaslă. În timp ce autorităţile de la Bucureşti se ȋntrec ȋn promisiuni şi apeluri la răbdare, dar se rătăcesc ȋntre proiecte şi planuri de buget, valorosul sit rămâne aşa cum l-au găsit prima oară arheologii: nemuritor şi rece. Socoteala iniţială a autorităţilor a fost una simplă, dar care (ca multe alte socoteli din România) nu s-a potrivit cu cea de acasă: turiştii străini urmau să fie aduşi la o degustare de vinuri la cramele enorme din Murfatlar, iar ulterior, ar fi traversat stradă că să viziteze Bisericuţa de cretă, cu chiliile, inscripţiile şi minunăţiile ei. Ulterior, un circuit complet (cu Mormântul Hypogeu și pub-ul irlandez învecinat, cu Cetatea Histria, cu monumentul triumfal Tropaeum Traiani, cu cetatea de pământ de la Horia, fortificaţiile de tip “davă” din Vadul Dacilor sau sistemul de castre de lângă valea Caramancea) i-ar fi convins pe toți turiştii străini că se aflau ȋntr-o ţară care a avut istorie. Deocamdată, la Basarabi-Murfatlar evoluează doar istoria contemporană: cea antică mai are de aşteptat, iar cei care trebuie convinși că România are istorie, sunt în guvernul României.